Etimologie

Din latină allargare (< largus).

Definiții

1. (v.intranz.) a merge repede; a goni; a fugi.
2. (v.tranz) a fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde.
3. a fugări pe cineva.
4. a se grăbi într-o direcție sau către un scop.
5. a recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență; a umbla după treburi.
6. a umbla de colo până colo, fără o țintă precisă.
7. (v.tranz.) (pop.) a cutreiera, a străbate un loc.
8. a participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive.

Exemple

• Calul aleargă.

Declinare

Sinonime: 1: fugi, goni, (înv. și reg.) cure, (reg.) (se) încura, (Bucov.) scopci, 3: fugări

Etimologie

Din alerga.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru alerga.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru alerga.