alagea
/a.laˈʤe̯a/Etimologie
Din turcă alaca.
Definiții
- (înv.) stofă vărgată, țesută din fire de in și de mătase.
- rarîncurcătură, belea, bucluc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | alagea | alagele |
| genitiv-dativ | alagelei | alagelelor |
| vocativ | alagea | alagelelor |
| articulat | alageaua | alagelele |
Sinonime: 2: belea, bucluc, încurcătură, necaz, nenorocire, supărare