← înapoi la căutare

aiuritul

/a.juˈri.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din aiurit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru aiurit.

aiurit

/a.juˈrit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).

Definiții

  1. persoană care are comportări anormale; om zăpăcit, trăsnit, zănatic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativaiuritaiuriți
genitiv-dativaiurituluiaiuriților
vocativaiurituleaiuriților
articulataiuritulaiuriții

Sinonime: zănatic, zăpăcit

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică