aiurit
/a.juˈrit/Etimologie
Din franceză ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
Definiții
- persoană care are comportări anormale; om zăpăcit, trăsnit, zănatic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aiurit | aiuriți |
| genitiv-dativ | aiuritului | aiuriților |
| vocativ | aiuritule | aiuriților |
| articulat | aiuritul | aiuriții |
Sinonime: zănatic, zăpăcit