← înapoi la căutare

acoperământul

/a.ko.pe.rəˈmɨn.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din acoperământ.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru acoperământ.

acoperământ

/a.ko.pe.rəˈmɨnt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a acoperi + sufixul -ământ (după coperământ).

Definiții

  1. ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativacoperământacoperăminte
genitiv-dativacoperământuluiacoperămintelor
articulatacoperământulacoperămintele

Sinonime: acoperiș

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică