acceptare
/ak.ʧepˈta.re/Etimologie
Din a accepta.
Definiții
- acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
- (ec.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
- (ec.) semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă.
- (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | acceptare | acceptări |
| genitiv-dativ | acceptării | acceptărilor |
| vocativ | acceptareo | acceptărilor |
| articulat | acceptarea | acceptările |
Sinonime: admitere, aprobare, recunoaștere
Antonime: dezaprobare, renunțare, respingere