Definiția cuvântului „acceptare”

acceptare — substantiv

1. acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
2. (ec.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
3. (ec.) semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă.
4. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.