← înapoi la căutare

accentul

/akˈʧen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din accent.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru accent.

accent

/akˈʧent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză accent < latină accentus.

Definiții

  1. pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic.
  2. semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare.
  3. fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective.
  4. scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui.

Exemple

  • Accent ascuțit.
  • Accent circumflex.
  • Accent grav.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativaccentaccente
genitiv-dativaccentuluiaccentelor
articulataccentulaccentele

Sinonime: 1: intonație, ton

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică