← înapoi la căutare

absolvență

/ap.solˈven.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din absolvent.

Definiții

  1. terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativabsolvențăabsolvențe
genitiv-dativabsolvențeiabsolvențelor
vocativabsolvențoabsolvențelor
articulatabsolvențaabsolvențele

Sinonime: absolvire

absolventă

/ap.sol'ven.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din absolvent.

Definiții

  1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativabsolventăabsolvente
genitiv-dativabsolventeiabsolventelor
vocativabsolventoabsolventelor
articulatabsolventaabsolventele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică