abjurare
/ab.ʒu'ra.re/Etimologie
Din verbul a abjura.
Definiții
- acțiunea de a abjura și rezultatul ei.
Exemple
- Abjurare a unei doctrine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abjurare | abjurări |
| genitiv-dativ | abjurării | abjurărilor |
| vocativ | abjurareo | abjurărilor |
| articulat | abjurarea | abjurările |
Sinonime: abjurație, lepădare, renegare