Declinarea cuvântului „abjurare”
abjurare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abjurare | abjurări |
| genitiv-dativ | abjurării | abjurărilor |
| vocativ | abjurareo | abjurărilor |
| articulat | abjurarea | abjurările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | abjurare | abjurări |
| genitiv-dativ | abjurării | abjurărilor |
| vocativ | abjurareo | abjurărilor |
| articulat | abjurarea | abjurările |