K
/ka/Etimologie
Inevitabil de origine semitică.
Definiții
- a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
- sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere „ch” înainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei „c”).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | K | K-uri |
| genitiv-dativ | K-ului | K-urilor |
| articulat | K-ul | K-urile |