Definiția cuvântului „K”

K — substantiv

1. a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere „ch” înainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei „c”).