țesătură
/ʦe.səˈtu.rə/Etimologie
Din a țese + sufixul -ătură.
Definiții
- produs textil obținut la războaiele de țesut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile.
- reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială.
- felul în care este țesută o pânză, o stofă etc.
- (fig.) structură, fel de compoziție al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală.
- împletire, întretăiere de lucruri de același fel.
- intrigă, uneltire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țesătură | țesături |
| genitiv-dativ | țesăturii | țesăturilor |
| vocativ | țesătură | țesăturilor |
| articulat | țesătura | țesăturile |