șurub
/ʃu'rub/Etimologie
Din germană dialectală Schrube.
Definiții
- tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism.
- nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire.
- (fig.) vârtej de apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șurub | șuruburi |
| genitiv-dativ | șurubului | șuruburilor |
| vocativ | șurubule | șuruburilor |
| articulat | șurubul | șuruburile |