știutor
/ʃti.u'tor/Etimologie
Din a ști + sufixul -tor.
Definiții
- care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare).
Proverbe & zicători
- „Nu te face știutor”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică