șoptitor
/ʃop.ti'tor/Etimologie
Din a șopti + sufixul -tor.
Definiții
- (despre oameni, adesea fig.) care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit.
Din a șopti + sufixul -tor.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică