substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din latină sabūcus, forma învechită, fără infix nazal, în loc de sambūcus. Confer provensală saiuc, catalană saüc, spaniolă saúco și portugheză sabugo/sabugueiro.
Definiții
- (bot.) (Sambucus) arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | soc | soci |
| genitiv-dativ | socului | socilor |
| vocativ | socule | socilor |
| articulat | socul | socii |
Sinonime: (bot.) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză choquer.
Definiții
- a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | șoca | șocau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză choc.
Definiții
- ciocnire, izbire bruscă și violentă între două corpuri.
- tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic; ictus.
- (spec.) formă particulară de dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocată de o emoție puternică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | șoc | șocuri |
| genitiv-dativ | șocului | șocurilor |
| vocativ | șocule | șocurilor |
| articulat | șocul | șocurile |