soc (toate sensurile)

Definiția cuvântului „soc”

socsubstantiv

  1. (bot.) (Sambucus) arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică.

socverb

  1. a surprinde în mod neplăcut prin ˙vorbe sau prin fapte.

socsubstantiv

  1. ciocnire, izbire bruscă și violentă între două corpuri.
  2. tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului (provocată de o cauză exterioară variată), care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic; ictus.
  3. (spec.) formă particulară de dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocată de o emoție puternică.