șerpar
/ʃer'par/Etimologie
Din șarpe + sufixul -ar.
Definiții
- brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir.
- pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șerpar | șerpare |
| genitiv-dativ | șerparului | șerparelor |
| vocativ | șerparule | șerparelor |
| articulat | șerparul | șerparele |