← înapoi la căutare

șâșâi

verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

  1. (v.tranz.) a repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic.

Declinare

CazSingularPlural
verbșâșâeașâșâeau

șâșâit

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a șâșâi.

Definiții

  1. faptul de a șâșâi.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativșâșâitșâșâituri
genitiv-dativșâșâituluișâșâiturilor
articulatșâșâitulșâșâiturile

sâsâi

/sɨ.sɨˈi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

  1. (v.intranz.) (mai ales despre gâște, șerpi) a scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit.
  2. (v.intranz.) (despre lemne ude care ard) a produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi.
  3. (v.intranz.) (despre oameni) a vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic.

Declinare

CazSingularPlural
verbsâsâeasâsâeau

sâsâit

/sɨ.sɨˈit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a sâsâi.

Definiții

  1. sâsâire.
  2. sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; (p.gener.) orice sunet asemănător.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsâsâitsâsâite
genitiv-dativsâsâituluisâsâitelor
vocativsâsâitulesâsâitelor
articulatsâsâitulsâsâitele

sâsâit

/sɨ.sɨˈit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a sâsâi.

Definiții

  1. (despre oameni) care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”).
  2. (adverbial)

Exemple

  • Vorbește sâsâit

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică