(v.tranz.) a repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic.
șâșâit — substantiv
faptul de a șâșâi.
șâșâit — verb
(v.intranz.) (mai ales despre gâște, șerpi) a scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit.
(v.intranz.) (despre lemne ude care ard) a produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi.
(v.intranz.) (despre oameni) a vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic.
șâșâit — substantiv
sâsâire.
sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; (p.gener.) orice sunet asemănător.
șâșâit — adjectiv
(despre oameni) care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”).