învrăjbi
/ɨn.vrəʒ'bi/Etimologie
Din în + vrajbă.
Definiții
- (v.refl. recipr.) a intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
- (v.tranz.) a semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.
- (v.tranz. și refl.) a (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | învrăjbea | învrăjbeau |