← înapoi la căutare

înviorare

/ɨn.vi.oˈra.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) înviora.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînviorareînviorări
genitiv-dativînviorăriiînviorărilor
vocativînviorareînviorărilor
articulatînviorareaînviorările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică