învinovățire
/ɨn.vi.no.və'ʦi.re/Etimologie
Din a (se) învinovăți.
Definiții
- acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învinovățire | învinovățiri |
| genitiv-dativ | învinovățirii | învinovățirilor |
| vocativ | învinovățire | învinovățirilor |
| articulat | învinovățirea | învinovățirile |