Declinarea cuvântului „învinovățire”
învinovățire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învinovățire | învinovățiri |
| genitiv-dativ | învinovățirii | învinovățirilor |
| vocativ | învinovățire | învinovățirilor |
| articulat | învinovățirea | învinovățirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | învinovățire | învinovățiri |
| genitiv-dativ | învinovățirii | învinovățirilor |
| vocativ | învinovățire | învinovățirilor |
| articulat | învinovățirea | învinovățirile |