înverșunare
/ɨn.ver.ʃu'na.re/Etimologie
Din verbul a (se) înverșuna.
Definiții
- acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei.
Exemple
- E de-o înverșunare condamnabilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înverșunare | înverșunări |
| genitiv-dativ | înverșunării | înverșunărilor |
| articulat | înverșunarea | înverșunările |
Sinonime: îndârjire, (livr.) obstinație, (rar) îndârjeală, dârzenie, furie