← înapoi la căutare

întreba

/ɨn.treˈba/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *interroguare (= interrogare).

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns.
  2. (v.tranz. și intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. "de" sau "despre") a cere (cuiva) vești sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta.
  3. (v.tranz.) a pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor; a chestiona, a examina.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întreba.

Exemple

  • A întreba pe cineva despre ceva.
  • Cărțile sunt întrebate.
  • Marfa se întreabă.

Declinare

CazSingularPlural
verbîntrebaîntrebau

Sinonime: 1: chestiona, interoga, (pop.) ispiti, (fig.) descoase, 2: căuta, cere

Antonime: răspunde

întrebat

/ɨn.treˈbat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a (se) întreba.

Definiții

  1. întrebare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîntrebatîntrebaturi
genitiv-dativîntrebatuluiîntrebaturilor
articulatîntrebatulîntrebaturile

Sinonime: întrebare

întrebat

/ɨn.treˈbat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. căruia i s-a pus o întrebare.
  2. căruia i s-a cerut sfatul.
  3. căruia i s-a cerut voie.
  4. căruia i s-a cerut socoteală.
  5. căruia i s-au cerut informații, vești, lămuriri.
  6. căutat.
  7. (despre un elev, student etc.) căruia i s-au pus întrebări pentru a-i fi evaluat nivelul cunoștințelor.
  8. (despre o marfă) solicitat.

Sinonime: 1: chestionat

întrebat

/ɨn.treˈbat/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din întreba.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru întreba.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică