întovărăși
/ɨn.to.və.rə'ʃi/Etimologie
Din în- + tovarăș.
Definiții
- (v.tranz.) a însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.
- (v.tranz.) (despre fenomene, evenimente) a avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu...
- (v.refl. recipr.) a se împrieteni.
- (v.refl. recipr.) a face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întovărășea | întovărășeau |