verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + străin.
Definiții
- (v.tranz.) a trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un ban material.
- (v.tranz.) a sustrage, a fura.
- (v.refl.) a-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte.
- (v.refl.) (fig.) a se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înstrăina | înstrăinau |
înstrăinat
/ɨn.strə.iˈnat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a înstrăina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | înstrăinat | înstrăinate |
| genitiv-dativ | înstrăinatului | înstrăinatelor |
| vocativ | înstrăinatule | înstrăinatelor |
| articulat | înstrăinatul | înstrăinatele |
înstrăinat
/ɨn.strə.iˈnat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a înstrăina.
Definiții
- care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial.
- îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într-o țară străină; (fig.) îndepărtat, rupt sufletește de cineva.