însoțire
/ɨn.so'ʦi.re/Etimologie
Din a însoți.
Definiții
- acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit.
- (pop.) căsătorie; cununie; nuntă.
- împerechere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | însoțire | însoțiri |
| genitiv-dativ | însoțirii | însoțirilor |
| vocativ | însoțire | însoțirilor |
| articulat | însoțirea | însoțirile |