înotat
/ɨ.noˈtat/Etimologie
Din verbul a înota.
Definiții
- (înv.) înotare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înotat | înotate |
| genitiv-dativ | înotatului | înotatelor |
| vocativ | înotatule | înotatelor |
| articulat | înotatul | înotatele |
înotat
/ɨ.noˈtat/Etimologie
Din înota.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru înota.
înota
/ɨ.noˈta/Etimologie
Din latină populară innotare.
Definiții
- (v.intranz.) a se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă.
- a pluti.
- a fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid.
- (fig.) a fi copleșit, apăsat de ceva.
- (fig.) a înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.).
- (fig.) a avea ceva din abundență.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înota.
Exemple
- Ochii îi înoată în lacrimi.
- Înot prin noroi.
- Înoată în belșug.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înota | înotau |
Sinonime: 1-2: naviga, pluti
Antonime: scufunda
Proverbe & zicători
- „Să înoate nu e dat decât la cel ce s-a învățat la înotat.”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică