înnodătură
/ɨn.no.də'tu.rə/Etimologie
Din a înnoda + sufixul -ătură.
Definiții
- înnodare; nod; lucru înnodat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înnodătură | înnodături |
| genitiv-dativ | înnodăturii | înnodăturilor |
| vocativ | înnodătură | înnodăturilor |
| articulat | înnodătura | înnodăturile |