← înapoi la căutare

înlănțui

/ɨn.lən.ʦu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în- + lanț + sufixul -ui (după franceză enchaîner).

Definiții

  1. (v.tranz.) a pune, a lega în lanțuri; a încătușa.
  2. (v.tranz.) a cuprinde pe cineva (cu brațele). îmbrățișa.
  3. (v.tranz.) (fig.) a captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca.
  4. (v.tranz.) a așeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a împreuna (în mod logic).
  5. (v.refl.) a urma unul după altul (în șir neîntrerupt).

Declinare

CazSingularPlural
verbînlănțueaînlănțueau

înlănțuit

/ɨn.lən.ʦu'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a înlănțui.

Definiții

  1. pus, legat în lanțuri; încătușat.
  2. (despre oameni) îmbrățișat.
  3. legat (logic) unul de altul într-o succesiune continuă.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică