îngăduire
/ɨn.gə.du'i.re/Etimologie
Din a îngădui.
Definiții
- îngăduință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îngăduire | îngăduiri |
| genitiv-dativ | îngăduirii | îngăduirilor |
| vocativ | îngăduire | îngăduirilor |
| articulat | îngăduirea | îngăduirile |
Din a îngădui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îngăduire | îngăduiri |
| genitiv-dativ | îngăduirii | îngăduirilor |
| vocativ | îngăduire | îngăduirilor |
| articulat | îngăduirea | îngăduirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică