← înapoi la căutare

îngăduință

/ɨn.gə.du'in.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a îngădui + sufixul -ință.

Definiții

  1. încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire.
  2. înțelegere, bunăvoință reciprocă.
  3. (fam., rar) păsuire, răgaz.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîngăduință—
genitiv-dativîngăduinței—
vocativîngăduință—
articulatîngăduința—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică