substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- înfundare, astupare, astupat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | înfundat | înfundate |
| genitiv-dativ | înfundatului | înfundatelor |
| vocativ | înfundatule | înfundatelor |
| articulat | înfundatul | înfundatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- închis, astupat ermetic.
- (fig.) (despre sunete) înăbușit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină infundare sau în + fund.
Definiții
- (v.tranz.) a pune fund la un butoi, la o putină etc.
- (v.tranz.) a astupa complet un orificiu, o deschizătură.
- (v.tranz.) (fig.) a înăbuși un sunet, un zgomot.
- (v.refl.) (despre drumuri, suprafețe etc.) a se închide, a se sfârși.
- (v.refl.) (despre conducte, șanțuri etc.) a se astupa.
- (v.tranz.) a vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime).
- (v.tranz.) a umple bine.
- (v.tranz.) a Îndesa pe cap pălăria sau căciula.
- (v.refl.) a se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit.
- (v.tranz.) (fig.) a pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire.
- (v.refl. tranz.) a (se) adânci, a (se) cufunda.
- (v.refl.) a intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înfunda | înfundau |