înfruntare
/ɨn.frun'ta.re/Etimologie
Din a înfrunta.
Definiții
- acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei.
- mustrare, dojană aspră; (p.ext.) jignire, insultă.
- rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață.
- conflict, ciocnire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfruntare | înfruntări |
| genitiv-dativ | înfruntării | înfruntărilor |
| vocativ | înfruntare | înfruntărilor |
| articulat | înfruntarea | înfruntările |