înflora
/ɨn.flo'ra/Etimologie
Din în- + flori (pluralul lui floare).
Definiții
- (v.tranz.) a împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înflora | înflorau |
Din în- + flori (pluralul lui floare).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înflora | înflorau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică