îndreptar
/ɨn.drep'tar/Etimologie
Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).
Definiții
- colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îndreptar | îndreptare |
| genitiv-dativ | îndreptarului | îndreptarelor |
| vocativ | îndreptarule | îndreptarelor |
| articulat | îndreptarul | îndreptarele |