← înapoi la căutare

îndreptățire

/ɨn.drep.tə'ʦi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a îndreptăți.

Definiții

  1. acțiunea de a îndreptăți; justificare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîndreptățireîndreptățiri
genitiv-dativîndreptățiriiîndreptățirilor
vocativîndreptățireîndreptățirilor
articulatîndreptățireaîndreptățirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică