îndestul
/ɨn.des'tul/Etimologie
Din în- + destul.
Definiții
- (înv.) destul.
- (adverbial) cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns.
Proverbe & zicători
- „La calul cel bun, o lovitură numai îi este îndestul”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică