← înapoi la căutare

încuviințare

/ɨn.ku.vi.inˈʦa.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a încuviința.

Definiții

  1. acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncuviințareîncuviințări
genitiv-dativîncuviințăriiîncuviințărilor
vocativîncuviințareîncuviințărilor
articulatîncuviințareaîncuviințările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică