Declinarea cuvântului „încuviințare”
încuviințare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încuviințare | încuviințări |
| genitiv-dativ | încuviințării | încuviințărilor |
| vocativ | încuviințare | încuviințărilor |
| articulat | încuviințarea | încuviințările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încuviințare | încuviințări |
| genitiv-dativ | încuviințării | încuviințărilor |
| vocativ | încuviințare | încuviințărilor |
| articulat | încuviințarea | încuviințările |