încuscri
/ɨn.kus'kri/Etimologie
Din în- + cuscru.
Definiții
- (vb. refl. recipr.) a se face cuscru cu cineva; (p.ext.) a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încuscrea | încuscreau |
Din în- + cuscru.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încuscrea | încuscreau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică