încura
/ɨn.ku'ra/Etimologie
Din latină * incurrare (= currere).
Definiții
- (v.tranz.) (înv. și reg.) a mâna caii repede; a goni.
- (v.refl.) (despre cai) a porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încura | încurau |