încununare
/ɨn.ku.nu'na.re/Etimologie
Din a încununa.
Definiții
- acțiunea de a încununa și rezultatul ei; (fig.) ducere la bun sfârșit, desăvârșire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încununare | încununări |
| genitiv-dativ | încununării | încununărilor |
| vocativ | încununare | încununărilor |
| articulat | încununarea | încununările |