Declinarea cuvântului „încununare”
încununare — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încununare | încununări |
| genitiv-dativ | încununării | încununărilor |
| vocativ | încununare | încununărilor |
| articulat | încununarea | încununările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încununare | încununări |
| genitiv-dativ | încununării | încununărilor |
| vocativ | încununare | încununărilor |
| articulat | încununarea | încununările |