încumeta
/ɨn.ku.me'ta/Etimologie
Din latină committere.
Definiții
- (v.refl.) a îndrăzni; a cuteza.
- (v.refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „în”) a se bizui, a se încrede în ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încumeta | încumetau |
Din latină committere.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încumeta | încumetau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică