← înapoi la căutare

încuiba

/ɨn.kujˈba/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în- + cuib.

Definiții

  1. (v.refl.) a-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși.
  2. (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc; a se înrădăcina.

Declinare

CazSingularPlural
verbîncuibaîncuibau

încuibat

/ɨn.kujˈbat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) încuiba.

Definiții

  1. care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc.
  2. (fig.) pătruns adânc, înrădăcinat.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică