încuibat
/ɨn.kujˈbat/Etimologie
Din a (se) încuiba.
Definiții
- care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit și nepoftit) într-un loc.
- (fig.) pătruns adânc, înrădăcinat.
Din a (se) încuiba.
Din în- + cuib.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încuiba | încuibau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică