substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a înconjura (derivat regresiv).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | înconjur | înconjururi |
| genitiv-dativ | înconjurului | înconjururilor |
| vocativ | înconjurule | înconjururilor |
| articulat | înconjurul | înconjururile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în + conjura (înv. "a înconjura" < latină congyrare).
Definiții
- (v.tranz.) a face ocolul unui lucru; al unui loc.
- a fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui.
- a încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia.
- (v.refl.) a aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva.
- a împrejmui cu gard.
- a cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui.
- a merge spre o țintă pe un traseu ocolit.
Exemple
- A fi înconjură de prieteni.
- Munții înconjură câmpia.
- Soarele înconjură cu lumină poiana.
- Ai înconjurat mult până la mine?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înconjura | înconjurau |
Sinonime: 1: ocoli, 2: încercui, 3: asedia, încercui, 5: împrejmui, chenărui, încadra, mărgini, (fig.) tivi, 6: împresura, încercui, (fig.) încinge